Prefata de Mircea Cartarescu Postfata de Martin Adams Mooreville Editia a III‑a„Femeia in rosu este considerata o carte de virf a valului celui mai recent de literatura romana, un roman postmodern. Un etalon al romanului romanesc.” (Ion Bogdan Lefter) „Femeia in rosu, demonstratie teoretica si practica de virtuozitate, este o etalare de forta exact in momentul in care viata se pregateste sa-si ia revansa asupra artificialului, adica atunci cind memoriile, autofictiunea, jurnalele si dezlantuirile amoroase dadeau sa ecluzeze manierata, stilata, rafinata «doamna» optzecista.” (Simona Sora) „E o carte‑puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr‑un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus‑ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul.” (Mircea Cartarescu)