Dindărătul nostru auzirăm larmă şi strigăte. In vreme ce noi ne repezeam înainte, Micuţul şi Legionarul se opriră să aştepte, ascunzăndu-se în frunzişul des al tufişurilor. Cei patru ostaşi ruşi soseau în goană. Erau tineri de tot. Purtau petliţele verzi ale trupelor NKVD. Pe piept le atârnau decoraţii. Erau soldaţi curajoşi, dintr-aceia cărora le plăcea vânătoarea şi le plăcea să ucidă. Se iviră acolo, unde drumul făcea un cot. Legionarul arătă cu degetul gros spre pământ. Micuţul rădea. Armele lor automate scuipară simultan foc. Micuţul trăgea din picioare, cu puşca-mitralieră lipită de şold; tot corpul său de uriaş vibra sub violenţa reculului. Legionarul fredona: Vino, dulce moarte, vino... Ruşii se prăbuşiră cu capul înainte. Când focul încetă, mai mişcau doar doi. Micuţul le dădu lovitura de graţie. Era o practică ce dura cam de un an, căci şi până cei grav răniţi continuau să lupte.

Deocamdata nu exista un cuprins al acestei carti

Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte

Adauga un comentariu