Psaltirea este o obsteasca vindecare care cuprinde doctoria fiecarei patimi, dupa Marele Vasile. Si dar nu este la oameni nici fapta, nici cuvant, nici patima, nici cugetare, careia sa nu ii poata afla omul leacul in cartea aceasta fiindca aceasta este o adunare plina de tot felul de petrecere si de privire cu mintea, este o vistierie obsteasca de invataturi, care fiecaruia daruieste ceea ce trebuieste, pentru ca si ranile cele vechi ale patimilor le curata, si celui ce de cur⮤ s-a ranit de vreo patima, in graba ii da vindecare, si pe cel reg dupa fapta buna il paze?te, si toata patima cu totul i-o ridica, si toate acestea le lucreaza cu oarecare dulce mangaiere, si cu o intreaga - inteleapta si cinstita indulcire, adica cu dulceata glasului, ca, impreuna cu ascultarea cea domoala si veselitoare (care se pricinuieste prin dulceata si prin cantare), nesimtit primim folosul cel din cuvinte, dupa pilda inteleptilor doctori, care, cand voiesc sa adape pe vreun bolnav cu vreo bautura amara si iute, ung marginea paharului cu miere, precum zice marele Vasile. Si asa, dupa ceea ce se vede, cantam cu dulceata, iar dupa lucru si adevar, ne invatam cu sufletele, si pomenirea cuvintelor celor ce se canta nestearsa o intiparim in inchipuirea noastra. Deci psalmul este cuvant catre Dumnezeu, venire a ingerilor, izgonire a demonilor; psalmul este asezare lina a sufletelor, odihna ostenelilor celor de zi, departarea fricilor noptii; psalmul este intarire a incepatorilor, crestere a celor ce sporesc si imputernicire a celor deplini; psalmul este arma nebiruita, odor nejefuit, impodobire de suflet prea buna, deopotriva imparatilor si celor simpli, stapanitorilor si celor ce sunt stapaniti, ostasilor si neostasilor, inteleptilor si neinvatatilor, monahilor si chinoviarhilor, preotilor si celor din lume, locuitorii uscatului si ai ostroavelor, lucratorilor de pamant si corabierilor, batranilor si tinerilor; pe scurt, fiecarei varste, si stari, si vointe, si obste si in parte si totdeauna. Psalmii lui David sunt prea-folositori de suflet si prin case, si prin targuri, si prin biserici, si prin cai, si fiecare loc, precum eobste este folositoare suflarea aerului si revarsarea luminii si intrebuintarea focului si a apei si cate altele sunt ca acestea, obstesti la toti si de trebuinta. Si cel mai minunat este lucrul acesta, ca psalmii, cu dulcea lor cantare, nu numai mangaie sufletul celor ce-i canta, cand lasa mestesugurile si lucrul mainilor lor, ci a si pe insisi cei ce ostenesc, cantand intru lucrare, ii mangaie si ii usureaza. Iar sfarsitul tuturor acestor minunate lucrari este unul: a face, adica pe cel ce-i canta si-i citeste, si intelept, si dumnezeu dupa har?