„Temele sint un gen aparte, relaxat si cu o componenta subiectiva predominanta. Caci lecturile sint, pentru criticul numarul unu al literaturii noastre contemporane, si un prilej de a regasi clipele de intensa traire din copilarie si adolescenta, de a intra in dialog de idei cu mari autori ai literaturii universale, de a-si dubla meditatiile prilejuite de carti cu momente ale propriei existente. Calatorind prin lumea livresca, el confrunta mereu adevarurile literaturii cu acelea ale vietii, te face partas la bucuria descoperirilor (si de sine) mediate de carti, iti stirneste pofta de a citi sau reciti altfel opere fundamentale. ” (Adriana Bittel)   „Temele lui Nicolae Manolescu au in comun credinta in complexitatea literaturii, conceptia ca textul semnifica intotdeauna mai mult decit spune. Indiferent de unghiul de abordare, criticul gaseste de fiecare data o cale de acces catre desenul din covorul operei. De altfel, imaginea amintita nu este doar un obiect privilegiat de reflectie, ci insasi metafora criticii manolesciene.  In fond, cititorul Temelor e cel mai important personaj al acestor eseuri: singele care ii iriga venele nu e altceva decit cerneala care curge din condeiul criticului.” (Andrei Terian)   „Imi ramine sa explic alcatuirea culegerii de fata, prima care cuprinde toate Temele. Poate ar fi mai exact sa spun ca ea cuprinde numai teme. Un cititor atent va remarca cu siguranta, comparind sumarele volu-melor succesive dintre 1971 si 1988, ca nu toate textele din acestea se regasesc in volumul de azi. Motivul este ca nu toate textele din seria editoriala apartin de ceea ce am considerat a fi teme. Unele texte au aparut chiar mai inainte de a ma fi fixat asupra naturii publicisticii cu pricina. Altele au fost cuprinse in volume din serie din diferite motive de circumstanta sau au devenit apoi capitole din monografii si studii mai mult sau mai putin academice aflate in lucru. In fine, destule erau proze curate, pe care nu le-am publicat separat, fiindca nu ma socoteam prozator.” (Nicolae Manolescu)