Cartea aceasta, scrisa in atmosfera irespirabila din preajma lui decembrie 1989, a aparut abia in 1990, dupa ce filozoful isi multiplicase manuscrisul si il difuzase prietenilor, intr-un gest mai degraba rareori vazut in literatura romana sub comunism,. Ea adanceste meditatia ontologica din “Sarea pamantului” si din “A fi, a face, a avea”, aplicand-o la relatiile sociale, la situatia omului in cetate si la greutatea cu care politicul apasa asupra vietilor noastre. Asa cum arata intr-o scurta postfata, ca atatia autori ai vremii, pentru a insela vigilenta cenzurii, Mihai Sora a adoptat un limbaj codificat, esopic. Directia “atacului” sau ramane insa evidenta pentru cine este dispus sa se transpuna in realitatile acelor ani.
“Pentru mine, intalnirea cu celalalt este o mare bucurie. Am aceasta disponibilitate pentru intalnire oricand…Intotdeauna sunt in dialog cu ceva sau cu cineva.” Mihai Sora

Deocamdata nu exista un cuprins al acestei carti

Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte

Adauga un comentariu