"Din punct de vedere formal, cartea e un creuzet al tututor posibilitatilor prozastice atasate din reflex postmodernismului. Mai mult decit in Saludos, unde vocile alternative ale naratorului si ale dublului sau calator construiesc o melodie duala, aici fiecare personaj isi cinta propria arie, intr-o structura aparent simpla, dar din care rezulta de fapt o simfonie complexa, tulburata contrapunctic de cea mai acuta dintre voci, a celui fara nume, a naratorului, a autorului, a celui care nu e nici Romancierul, dar care scrie de fapt romanul, a unui Godot pe care Statiunea il asteapta de fapt fara s-o stie.”

(Luminita Marcu)

"Alexandru Ecovoiu reuseste sa aduca un suflu proaspat, un aer de modernitate in proza romaneasca de azi. Stilul sau elegant fara ostentatie se adapteaza perfect continutului cartii.”

(Tudorel Urian)