"Eu cred ca putem ajunge (fiecare dintre noi, in parte) la fericire si intelepciune. Calea nu este simpla – si nu este simpla pentru ca, spre deosebire de majoritatea religiilor si manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu exista retete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reteta. Trebuie doar sa si-o gaseasca si sa se tina de ea.
"Sculptura sinelui" tine de aceasta dietetica. Ca orice dieta, este vorba de a renunta la lucrurile in plus – cele care-ti provoaca disconfort si te fac nefericit... Simplify, simplify. Fii minimalist, fara a renunta sa fii hedonist. In asta consta, in fond, "secretul": a-ti trai viata in functie de propriile standarde, facand ce-ti place si, pe cale de consecinta, placandu-ti ceea ce faci. E mai simplu decat ai putea crede. ªi, in orice caz, mult mai simplu decat vor sa creada cei mai multi..."
Alex. Leo ªerban
"Textul e delicios, intelept si frivol, rafinat si simplu: un excelent antidot impotriva "maidanelor de scriitura" din jur, un dozaj melancolic de Proust, de Quincey, Oscar Wilde si avangarda. In plus, o dovada ca gustul voluptatii si bunul gust in genere pot duce la o forma de intelepciune." Andrei Plesu Avertisment "Cititorule, ai in fata o carte ciudata. In ea, autorul – deghizat, foarte transparent, in straiele lui Robinson – iti spune la-nceput ca nu crede in ideea unei carti, ci mai curand in materialitatea unui cufar, in care sa-nghesuie – la gramada – scrieri si amintiri. Acest eseu introductiv se numeste, asa cum ai vazut, "Dietetica lui Robinson” (o trimitere, fireste, la "Etica lui Robinson” – unul dintre capitolele cartii lui Andrei Plesu, Minima moralia) si spune ca, de fapt, trebuie sa renunti – la ideea unei carti, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune si ca nu poti renunta la amintiri... Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, si ele, ca o addenda – sau o captuseala a cufarului. Numai ca intreaga carte se numeste "Dietetica lui Robinson”! Ceea ce vine dupa contrazice ceea ce a fost inainte. Pentru ca "ceea ce vine dupa” aduna, destul de constiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson dupa 1990 – sau ce-si aminteste ca a scris... Mai mult: dupa ce a pledat pentru vraiste si hazard, autorul nostru si-a batut capul sa gaseasca "reguli de compozitie” a cartii: capitole, subcapitole, "rime”... In amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune ca nu exista nimic mai trist decat a-ti ordona amintirile... Ce este, pana la urma, aceasta carte? Probabil, nimic altceva decat autoportretul unui om atat de vanitos incat nu a crezut ca trebuie sa produci un volum ca sa ai idei. Este un compromis intre un cufar si-o carte. Intre amintiri si scris. Intre "insula personala” si corabia care te-aduce inapoi, pentru a povesti altora cum arata aceasta insula… Este dilema fundamentala a oricarui autor: a scrie – sau a tacea.
Cititi-o, daca va face placere. Dar nu uitati ca, in spatele fiecarui cuvant, exista o insula grea de taceri." Autorul

Deocamdata nu exista un cuprins al acestei carti

Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte

Adauga un comentariu