Opera de planuri vaste,
Bietul Ioanide se reazima pe pilonii solizi ai unei arhitecturi interne impresionante; ea adaposteste mari probleme si pasiuni, precum si confruntarea intre on si spatiul universal, om si istorie, om si propriul sau destin. Nu trebuie sa ne rezumam la aspectul de suprafata al textului: celula anecdotica este incarcata de sensuri si, intotdeauna, faptul aparent comic prezinta o justificare tragica majora. In fine, nu este neglijabil ca valorile expresiei artistice merg in pas cu substanta grava si deschiderile majore ale acestui roman, arta narativa romaneasca inregistrand, prin
Bietul Ioanide performante despre care intrebarea e daca suntem deplini constienti.
Mircea Tomus
Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte
Adauga un comentariu