Pentru ce postim
Postul nu este înlocuirea mâncării de dulce (de frupt) cu mâncarea de post, ci este lipsirea cu totul de mâncare şi băutură, pe timp mai lung sau mai scurt.
Postind, în felul arătat, ne depărtăm mai cu deadinsul de cele lumeşti, pentru a stărui mai uşor şi mai prelung în cele duhovniceşti.
Posteau şi atunci când ţara le era izbiră de vreo nenorocire. Posteau când întreprin-deau ceva. Posteau pentru ca Dumnezeu să le vină în ajutor cu harul Său.
In Legea Nouă: Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Hristos a postit (Matei IV, 2). Ne-a descoperit învăţătura că, cel ce posteşte, spre cinstirea Lui Dumnezeu, are răsplată de la el (Matei VI, 18) şi că lucruri mari se fac numai cu post şi cu rugăciune. (Matei XVII, 21). A arătat cum trebuie să fie ţinuta celui ce posteşte (Matei VI, 16-T8) şi a poruncit celor ai săi ca să postească mai ales după ce Mirele - adică F,l - va fi luat de la dânşii (Matei IX, r5), ca să postească, adică aducerea aminte de cele ce aveau sa se întâmple şi pentru câştigarea ajutorului dumnezeiesc în calea mântuirii.
Sfinţii Apostoli, ca şi cei ceilalţi creştini din timpul Lor, au adus la îndeplinire porunca Mântuitorului, căci au postit (Fapt. Apost. XIII, 3 şi XIV, 23; II Corinteni VI, 5 şi XI, 27); iar urmaşii Lor, cârmuitorii văzuţi ai Bisericii, supunându-se aceleiaşi Dumnezeieşti porunci, au întocmit şi au legiuit anumite posturi, pe care trebuie să le ţinem, pentru binele şi folosul nostru sufletesc şi trupesc.