Cu o maiestrie desavirsita, Ishiguro a creat un roman care este deopotriva farsa si cosmar, care exploreaza vrajile teribile exercitate de familii asupra membrilor lor sau de societati asupra cetatenilor, precum si cultul culturii, si neajunsurile celebritatii. Ryder este un pianist celebru, care urmeaza sa sustina un concert intr-un oras aparent necunoscut. Golurile de memorie il bulverseaza insa: isi aminteste ca a vizitat odinioara aceste locuri, ca a avut o sotie sau o amanta, poate chiar si un copilé Oamenii par sa-l recunoasca, fara ca el sa-si aminteasca imprejurarile in care i-a intilnit. Si fiecare asteapta ceva de la el. in spatele cerintelor individuale se afla omniprezenta asteptare a unei societati marcate de o profunda disperare, care, desi exprimata in termeni culturali, poate afecta grav viata intima a victimelor ei. Transpunerea acestor teme se desfasoara pe arena unui oras imaginar, care ar putea fi localizat in Germania zilelor noastre, respectiv in acea Europa Centrala bintuita de spiritul kafkian, daca nu chiar pe tarimul miscator al viselor noastre.