Comentarii la Aventurile lui Tom Sawyer

» eoooo: Ce este jocul ? – o intrebare cu multe raspunsuri. Un copil ar spune: “distractie”, un adolescent: “iubire”, iar un batran: “intelepciune”.
Johan Huizinga, defineste jocul in felul urmator:”Jocul este o actiune care se desfasoara in launtrul unor anumite limite de loc, de timp si de sens intr-o ordine vizibila dupa reguli acceptate de bunavoie si in afara sferei utilitatii sau a necesitatii materiale. Starea de spirit a jocului este cea a distrugerii si a extazului fie sacru, fie doar festiv, indiferent daca jocul e consacrare sau divertisment.”
Dispozitia ludica nu dispare odata cu varsta, ci se transforma.
Astfel, persectiva copiilor, jocul are rol in cunoastere, dar si in autocunoastere, ajutand la descoperirea si “invatarea” lumii. El te introduce in viata marind intreaga capacitate de a invinge obstacolele sau de a face fata dificultatilor.De asemenea, copiilor le place sa imite viata adultilor si situatiile care ii inspaimanta, jocul constituiind astfel un mod de anticipare a vietii si de exorcizare a spaimei.
Adolescentii fololesc jocul pentru descarcarea energiei, pentru a socializa sau pur si simplu pentru a se relaxa in timpul liber.
Prin ochii unui adult jocul este vazut ca o oportunutate pentru recuperarea “trecutului idilic”.
Motivul jocului se regaseste in numeroase opere ale unor mari scriitori unde fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca, pe cand alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Toparceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea devreme.
Cel mai cunoscut text a carui tema e jocul, este “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga. Asa cum sustine G.Calinescu, in “Amintiri din copilarie” este simbolizat “destinul oricarui copil: de a face bucuria si supararea parintilor si de a o lua si el pe incetul pe acelasi drum pe care l-au luat si-l vor lua toti. In Amintirile lui Creanga nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creanga povesteste copilaria copilului universal.”
TOTUL ESTE JOC in existenta lui Nica . El si fratii lui se joaca cu tatal lor cind acesta se intorcea ostenit de la munca, tatal afirmand:“daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa ceteasca…” Ei se joaca “ca baietii” luandu-se la harjoneala, si tot o joaca este pentru copii taierea porcului sau colindatul si uratul de Anul Nou.
Furatul cireselor este o intramplare hazlie, care demonstreaza caracterul copilaros al protagonistului, dar si a matusii Marioara care este o batrna nebuna si rea dar care a ajuns la mintea copiilor vrand sa se joace din nou, deoarece aceasta fuge dupa Nica prin toata gradina, nimicind canepa de acolo. Nica a luat bataie de la tatal sau, dar regretul a fost uitat repede, caci imediat dupa cea cu ciresele vine alta la rand. Acest joc este o competitie, incadrandu-se astfel in genul Agon.
Povestea cu pupaza din tei este o intamplare plina de peripetii, desi copilul ia lucrurile in serios. Deoarece pupaza il trezea in fiecare dimineata, Nica se hataraste sa o fure, ascunzand-o doua zile in pod. Matusa Marioara, nervoasa, da vina pe Nica.
Speriat, acesta se duce la targ cu intentia de a o vinde, dar un mos il pacaleste si ii da drumul. Acest mos, ca si matusa Marioara , a ajuns la mintea copiilor, certandu-se cu Nica.
In opera lui Caragiale este prezentata si o discutie intre parintii protagonistului, care se constrazic pe tema jocului. Prin intermediul acestei secvente, autorul le evidentiaza personalitatile diferite. Tatal baiatului crede despre copilarie ca este varsta la care omul nu trebuiesa aiba griji, ci trebuie sa se bucure de viata, jucandu-se: “Ce le pasa: lemne la trunchi sunt; slanina si faina in pod este de-a valma; branza in putina, asemenea; curechi in poloboc, slava Domnului! Numai de-ar fi sanatosi sa manance si sa se joace acum cat is mititei.”
Exista si un joc mai subtil, jocul naratorului, care il provoaca pe cititor sa-I inteleaga siretenia frazei, incantandu-l cu jocuri de cuvinte cu expresii si cuvinte neaose, amuzante. Chiar prefata textului denota o atitudine ludica.
Atat in colpilaria lui Nica cat si in copilaria lui Tom Sawyer (personajul principal din “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain), se pot recunoaste aproape toti copiii prin faptele, trasnaile lor, cat si prin bogata imaginatie cu care sunt dotati. Amandoi sunt niste copii indrazneti si neascultatori, avand mereu chef de joaca.