Adevarat roman-fluviu, Noaptea de Sanziene concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atat temele romanelor de tinerete – dragostea, prietenia sau obsesia realizarii –, cat si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului – camuflarea sacrului in profan, „teroarea istoriei“ sau posibilitatea existentei in afara Timpului. In prim-planul romanului sta insa istoria, cu prezenta ei coplesitoare pentru toate personajele prinse in drama sa, istoria capabila sa ruineze vieti si destine cu apasarea ei. Si nu e de mirare, caci autorul alege drept fundal al intamplarilor prin care trec eroii sai acea epoca sangeroasa din istoria Romaniei si a Europei care a marcat adanc intreg secolul XX: perioada ascensiunii miscarilor fasciste, a razboiului mondial si a instaurarii regimului comunist. Un timp innebunit, „iesit din matca“, de apasarea caruia incearca sa se elibereze cu totii fie plonjand in virtejul lui, fie cautandu-si mantuirea „dincolo de Timp“.