Dupa cateva minute de "rafuiala", un argat il scoase in branci din ograda, si-i azvarli caciula peste poarta. Bietul Ion, sovaind ca un om toropit de bautura, cu capul gol, cu parul smuls, desfacut la pept, cu camasa plina de sange, o lua intai spre comuna, dar pe la jumatatea drumului se razgandi, s-o carmi spre casa. Safta ramase incremenita cand il vazu. Mariuca incepu sa planga cu hohot. - Da' ce-i asta, Ioane?- Da, nevasta, vezi si tu ce-i... Socoteala boierului, nu l-ar mai rabda Cel-de-sus.