Aşează-te şi  mergi” este o capodoperă a lui Jean Yves Leloup cum nu se poate mai potrivită ca abordare pentru  exploratorii conştiinţei acestor timpuri de transformare interioară, pentru că formulează impecabil natura paradoxală a atitudinii pe care o poate avea în faţa vieţii un asemenea demers. A rămâne centrat pe de-o parte, focalizat în interior, mereu în conexiune cu sine, transparent la influeţele formei, este echivalent cu “şederea”. A te mişca, a merge, a explora pentru a nu rămâne niciodată prizonierul obişnuinţelor, al mecanismelor de gândire, a rupe mereu legăturile rigide pe care mentalul tinde să le sudeze, şi în acelaşi timp a rămâne mereu conectat cu marele flux al vieţii, acesta este “mersul”. Două atitudini complementare în faţa vieţii, care se îmbină paradoxal pentru  cei aflaţi în explorarea de sine.