Studiul Românii de la sosirea slavilor până la venirea ungurilor, în hidronime şi toponimereconstituie prezenţa românilor în spaţiul românesc nord-dunărean şi dobrogean în perioada secolelor V-X d.Hr.

Este o perioadă pentru care izvoarele scrise şi arheologice, practic, nu-i ajută pe istorici să reconstituie trecutul românilor!!!

Din acest motiv am recurs la folosirea hidronimelor şi toponimelor.

Create de români, dar şi de alţii, printre care se remarcă slavii, hidronimele şi toponimele, care dovedesc prezenţa românilor în arealul Dacogeţiei străbune, rămân, posibil pentru totdeauna, sursa cea mai de preţ în lucrarea de reconstituire a trecutului românilor, din secolele V-X.

Sunt şi sumare informaţii de prin documentele scrise, emise ulterior venirii maghiarilor în arealul românesc, care au darul de a confirma aserţiunile noastre, formulate pe baza informaţiilor oferite de hidronime şi toponime.

Legendele istorice ale românilor şi folclorul românesc îşi găsesc locul, tot sumar, în prezentul studiu, acolo unde acestea au contribuţie la toponimia românească, relevă locurile de vieţuire ale românilor.

Românii sunt atestaţi, prin hidronime şi toponime, în munţi, păduri, dealuri cu păduri şi-n locurile mlăştinoase din câmpii.

Erau locurile unde românii se refugiau din faţa invadatorilor.

Aici le venea natura în ajutor, în lupta cu migratorii călăreţi, care înaintau cu greu sau deloc prin munţi şi păduri, prin mlaştinile din câmpii.