„Pentru mine, întâlnirea cu ficţiunea lui Mircea Daneliuc presupune nu doar un reconfortant exerciţiu de admiraţie, dar şi prilejul de a studia o scriitură vie. Spiritul său de observaţie este însoţit de un auz incredibil de fin.“

Alexandru Budac

„Se zbătură, fatalmente, pe canapea mai mult de jumătate de oră, timp în care ea nu încercă să-l îndepărteze, nu-şi dezlipi nici gura de-a lui, cu toate că simţiră coada lui Pissy intenţionând să se strecoare la mijloc. Ceda, în sfârşit, îţi dai seama, nimeni nu-şi închipuia altceva. Bâiguia înecată, pierdută: ia-o de-aici, deschide balconul… îl dorea, că te prinzi. Şi omul, dând cu mâna după pisică, se pomeni că nimereşte în lenjerie, un gest natural, de ce să te lupţi ca turbata, de parcă atunci ţi-ai aduce aminte de obiceiul acela nenorocit şi stupid de femeie nebună? îl lovea peste mâini, se ţinea de elastic să nu-i tragă în jos. Acum sau deloc, se gândi hurducat, că n-o mai duc mult!“

Mircea Daneliuc