Dreptul institutional al Uniunii Europene a preluat, dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona, locul dreptului institutional comunitar, insa modificarile aduse de acest ultim tratat de revizuire nu se limiteaza la schimbari terminologice sau la o simpla renumerotare a textelor, ci aduc noutati substantiale, constitutionale „constructiei supranationale” denumite Uniunea Europeana. Aceste modificari au determinat regandirea si reinnoirea literaturii de specialitate, motiv pentru care prin prezenta carte doresc sa raspund provocarii si sa abordez problematica din noua perspectiva, pentru a acorda un ajutor real celor care studiaza dreptul acestei organizatii internationale, redenumita Uniunea Europeana dupa disparitia Comunitatii Europene.

Obiectul si metoda cartii urmaresc in mare schema cursurilor universitare, a manualelor din domeniu, plusul adus putand fi surprins in prezentarea succinta a mai multor cazuri jurisprudentiale pe parcursul tratarii diferitelor teme, avand in vedere ca studierea dreptului unional de catre studenti, dar si de catre practicieni necesita si lecturarea jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care are cel putin autoritate de lucru interpretat sau valoare relativa de precedent.

Prin aceasta incercare, doresc sa acord un ajutor si acelor infaptuitori ai justitiei care in trecut nu au avut prilejul de a studia aceasta disciplina, dar din 2007 au devenit judecatori, procurori, avocati ce trebuie sa aplice si sa invoce dreptul unional. Preluarea „acquis-ului comunitar” inseamna nu numai traducerea actelor normative unionale, ci cunoasterea acestora, aducerea lor in atentia studentilor, a juristilor practicanti si a functionarilor publici care sunt in contact cotidian cu prevederile dreptului unional.
Autorul