Activitatea Melaniei Klein a început cu copiii şi a deschis noi perspective largi. întrucât nevrozele şi psihozele îşi au rădăcinile în copilărie, toate descoperirile referitoare la copilărie sunt, fireşte, relevante pentru înţelegerea psihologiei adulţilor. Dacă Freud a descoperit copilul din adult, se poate spune că Melanie Klein a descoperit sugarul din copil şi adult, ajungând la concluzia că, încă de la începutul vieţii sale, acesta stabileşte relaţii intense cu ceilalţi, atât în realitate, cât şi în fantasmă. Ea nu considera că bebeluşul este pasiv, asupra lui acţionând mediul, el doar reacţionând la mediu, ci considera că are de la început o viaţă psihică bogată, plină de fantasme, în interacţiune permanentă cu realitatea externă.
Volumul de faţă cuprinde lucrări importante, în care Klein îşi precizează propria orientare, diferită de cea freudiană – modul specific în care înţelege complexul Oedip în lumina anxietăţilor timpurii, apărările maniacale, poziţia depresivă. Cititorul va beneficia din plin de notele explicative scrise de renumiţi psihanalişti de orientare kleiniană – Edna O’Shaughnessy, Hanna Segal, Betty Joseph şi Roger Money-Kyrle.

Melanie Klein (1882–1960) a dat naştere unuia dintre marile curente ale psihanalizei. A transformat în întregime doctrina freudiană clasică şi a creat psihanaliza copilului. Opera sa a fost tradusă în aproape cincizeci de limbi. în limba română, la Editura Trei, au apărut Povestea unei analize de copil, Invidie şi recunoştinţă şi Psihanaliza copiilor.

Cuprins:

---

Introducere nouă
Prefaţă
Introducere
Capitolul 1. Dezvoltarea unui copil (1921)
Capitolul 2. Inhibiţii și dificultăţi la pubertate (1922)
Capitolul 3. Rolul școlii în dezvoltarea libidinală a copilului (1923)
Capitolul 4. Analiza timpurie (1923)
Capitolul 5. O contribuţie la psihogeneza ticurilor (1925)
Capitolul 6. Principiile psihologice ale analizei timpurii (1926)
Capitolul 7. Simpozion pe tema analizei copiilor (1927)
Capitolul 8. Tendinţe criminale la copii normali (1927)
Capitolul 9. Stadii timpurii ale conflictului oedipian (1928)
Capitolul 10. Personificarea în jocul copiilor (1929)
Capitolul 11. Situaţii infantile anxiogene reflectate într-o operă de artă și în impulsul creativ (1929)
Capitolul 12. Importanţa formării de simboluri în dezvoltarea Eului (1930)
Capitolul 13. Psihoterapia psihozelor (1930)
Capitolul 14. O contribuţie la teoria inhibiţiei intelectuale (1931)
Capitolul 15. Dezvoltarea timpurie a conștiinţei la copil (1933)
Capitolul 16. Despre criminalitate (1934)
Capitolul 17. O contribuţie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive (1935)
Capitolul 18. înţărcarea (1936)
Capitolul 19. Iubire, vinovăţie și reparaţie (1937)
Capitolul 20. Doliul și relaţia sa cu stările maniaco-depresive (1940)
Capitolul 21. Complexul Oedip în lumina anxietăţilor timpurii (1945)
Note explicative
Bibliografie