S-au topit zăpezile (sau sunt pe punctul de a se topi) şi natura a început să se dezgheţe. De sub noiane de zăpadă începe să iasă la suprafaţă verdele ierbii sau maroniul pământului arat. Un astfel de circuit normal al naturii s-ar putea să fie copiat şi de economia României (sau mai bine zis de bugetul statului). După ce o perioadă destul de mare a stat sub presiunea veniturilor în scădere, se pare că apar primele semne ale dezgheţului: vocile cele mai autorizate din administraţie spun că se vor găsi (sau mai bine zis că trebuie să se găsească) bani pentru măsuri cu impact pozitiv asupra veniturilor populaţiei.

Astfel, apare confruntarea între propunerea de creştere a salariilor în sectorul bugetar pentru a se anula pierderea suferită prin diminuarea acestora cu 25% în anul 2010 (creştere perfect îndreptăţită, mai ales că s-a precizat că măsura de diminuare a salariilor este doar temporară) şi propunerea de diminuare a contribuţiilor sociale, în special cele datorate de salariaţi cu 3-5 puncte procentuale (care ar duce în final tot la creşterea salariilor, dar ar putea constitui şi o pârghie de acţiune a statului asupra economiei).

Efortul bugetar ar fi cam acelaşi în cele două cazuri şi ar fi măsuri binevenite dacă statul chiar îşi poate permite acest efort financiar. Sunt şanse destul de mari ca una din cele două variante să fie adoptată (mai ales că se apropie alegerile). Oricum, indiferent de ce măsură va fi adoptată (dacă va fi), vor fi cel puţin pe termen scurt efecte pozitive. Va rămâne însă un un subiect de polemică eventuala alegere între cele două posibile variante: preferăm să dăm mai mult pentru mai puţini sau oferim mai puţin, dar la mai mulţi? Aplicăm măsuri reparatorii sau măsuri de stimulare a vieţii economice?

Redacţia