„De la Lenin la Mussolini, de la Gramsci la Isaiah Berlin, de la Nae Ionescu la Frantz Fanon, ideile lui Georges Sorel au inspirat deopotrivă ataşamente şi critici pasionate. Nu vom putea înţelege natura miturilor politice contemporane fără a medita, cu lucidă precauţie, asupra teoriei soreliene a violenţei ca forţă apocaliptică presupusă a mântui umanitatea de mediocritate, conformism şi decadenţă. Celebrat de unii drept profet al revoluţiilor moderne, stigmatizat de alţii ca predicator al unui nou nihilism, Sorel a propus concepte esenţiale pentru sociologia revoluţiilor şi interpretarea mişcărilor politice radicale.“ (Vladimir TISMĂNEANU)