„Povestirile lui Katherine Mansfield se îmbină într-un sincretism perfect: literatură, muzică, pictură, adică poezie, sunet, culoare. Dar, în afară de văz şi de auz, îţi simţi antrenat parcă şi simţul olfactiv: povestirile emană parfum de crini în noapte, de trandafiri, de aloe, de verbină strivită între degete, parfumul difuz care învăluie muzica şi culoarea cuvintelor... Proza mansfieldiană e profund analitică, o minuţioasă şi fină disecţie a anatomiei sufleteşti, o reproducere a laboratorului din care şi în care încolţesc, se amplifică, se inflamează, se dizolvă ţi mor emoţiile.“ (Antoaneta RALIAN)

„Mi se pare că spui totul fără ocolişuri, direct – cu o limpezime de cristal –, rafinat, spiritual...“ (Virginia Woolf într-o scrisoare adresată lui Katherine Mansfield)