|
Romanul, cu trimiteri autobiografice, uneori cutremuratoare, este scris de STUDENTUL DE LA MEDICINA, cel care in anul 2009 a fost implicat in crima de la Timisoara. Este vorba despre o "carare" imaginara care l-a condus spre crima, dar si despre o intoarcere spre gasirea unui adevar atat de mult dorit. Finalul lasa deschisa poarta unui regret, a unei indreptari prin arta.
|
Clientii care au comandat CARARE SPRE ABIS au mai cumparat si: |
Comentarii la CARARE SPRE ABIS |
» Spider: Singurul motiv pentru care am vrut sa citesc aceasta carte a fost o posibila incursiune in mintea criminala a autorului. Din pacate, n-am gasit nimic interesant acolo...
Pentru inceput, editarea mi se pare jalnica. Greseli de tot felul, de la ortografie, la sintaxa, romanul pare a fi scris de un elev mediocru de scoala generala. Plaga lipsei de cunoastere a functiilor cratimei se pare ca a atins pana si acest roman. Repetitia unor cuvinte ca "intr-u" sau apelativul "iubit-o" arata destul de clar ca nu e vorba de greseli de neatentie ci de necunoastere. Autorul incearca totusi sa-si mascheze stangacia prin cuvinte pompoase, aruncate ici-colo, fara nicio logica, intr-o incercare penibila de a adauga o falsa valoare nivelului scrierii.
Faptul ca este lucrarea unui amator este evident, dar o regula de baza pentru cine vrea sa scrie carti e sa fi citit ceva carti de-a lungul vietii. Inafara de manuale, ma indoiesc ca ar fi cazul pentru Sergiu Florea.
Oricum, e de apreciat initiativa. Poate inspirat de alti autori care au scos romane de dupa gratii, a vazut in asta o posibila cheie a succesului. Slabe sanse pentru "Carare spre Abis".
Personajul principal este un "Mary Sue" de cel mai inalt rang, in cazul in care numele identic cu al autorului nu indica suficient acest fapt. O parodie umana, idealizata si monodimensionala, "Sergiu" este intruchiparea pseudo-intelectuala a ignorantei si imbecilitatii, modul subiectiv in care ii place sa defineasca lucruruile provocand o repulsie totala.
E greu sa gasesti empatie pentru acest personaj, avand in vedere ca nu are nimic de-a face cu o fiinta umana. Replicile lui sunt aberante si deloc verosimile pentru un absolvent de liceu.
Nu ca celelalte personaje ar fi mai prejos. Femeile sunt niste carpe lipsite de personalitate. Autorul incearca sa le atribuie cateva etichete, gen aia care asculta "rock-ul vulgar si zgomotos al formatiilor consacrate", etc. Evident, el are o vasta cultura muzicala, avand in vedere socul cu care descopera ca mai exista si alte persoane care asculta Pink.
Pe scurt, femeile de fapt par a fi mai mult produsul unor vise erotice ale unui frustrat sexual (deh..), niste papusi gonflabile care gem toate monoton pe aceeasi voce. Personajul paseste in viata sexuala cu 2 fete extraordinar de frumoase care ii cad la picioare aproximativ in aceeasi perioada doar pentru ca el e "EL". Practic, nu e vorba de nicio cucerire, nicio lupta, pasiune, nimic. De asemenea, despartirile sunt la fel de simple, avand in vedere ca preferintele partenerelor in domeniul muzicii sau filmului sunt prea mult de suportat pentru mintea incuiata si plina de prejudecati a personajului. De fapt, personajele pe care le critica devin chiar mai interesante si placute tocmai pentru acest motiv. Din pacate, ele devin iar dezgustatoare pentru ca sunt nevoite sa isi ceara scuze fata de personajul principal pentru gusturile pe care le au, promitand parca sa-si schimbe complet optica/filozofia de viata pentru a-l impresiona.
Actiunea pare a fi smulsa dintr-o telenovela ieftina. In mod normal as evita "spoilers", dar pentru acest roman, o sa-mi permit. Prima jumatate a cartii e clar de umplutura. Practic, in vacanta de vara dintre liceu si facultate, Sergiu tzopaie intre cele 2 femei care i-au picat in poala, despartindu-se de ele la sfarsitul vacantei. Nicio problema, pentru ca in a 2-a jumatate o intalneste pe virgina Karla, evident de o frumusete si inteligenta rara, careia ii permite sa aiba o relatie cu el. Primul pas pe care il face Sergiu in aceasa relatie este sa o transforme pe fata cuminte intr-o curva. Ca dupa o epifanie, ea imbratiseaza cu bucurie rolul de pitipoanca imbracata in haine mulate, fuste cat palma si sandale cu toc inalt. Pentru a completa imaginea, dupa o lunga lalaiala aberanta, spre sfarsitul romanului, Sergiu se gandeste ca ar fi o idee buna ca iubirea vietii lui sa se prostitueze, ca sa scape si el de niste datorii. Aparent, ideea a fost a fetei, nu de mult virgina... Totusi, cand observa ca potentialul client vrea s-o agreseze pe Karla, pestele acesteia se gandeste sa ia atitudine si sa-l bata. Fata completeaza gestul injunghiindu-l pe batranul ghinionist. Sergiu se gandeste rapid la o solutie, dar tot biata Karla ii da planurile peste cap si in final sunt prinsi de politie, spre disperarea personajului principal si spre fericirea cititorilor.
Ca o concluzie, pot spune ca daca nu l-am urat pe Sergiu Florea pentru crima sa, aceasta carte a reusit sa ma faca sa-l urasc. Poate am fost norocos pana acum, dar n-am citit vreun roman mai prost. Are la fel de multe sanse pentru a imbunatati cultura unui cititor cat un articol dintr-un ziar de scandal, dar pana si ala parca e mai bine scris. Si, asemeni ziarelor de scandal, dupa citirea lui, locul acestui roman este la cosul de gunoi.
|
|
