După declanşarea crizei financiare actuale, garanţiile publice au devenit una din modalităţile cu impact semnificativ prin care statele au sprijinit accesul la finanţare al persoanelor private, ajutându-le astfel să depăşească momente dificile. Actuale, dar în acelaşi timp foarte vechi, garanţiile publice sunt un instrument juridic complex, în primul rând datorită faptului că regimul lor juridic reprezintă o îmbinare a normelor de drept privat cu cele de drept public.

Mecanisme private, garanţiile sunt folositoare statului numai în măsura în care conservă acest caracter, orice contaminare a lor cu privilegii suverane diminuându-le valoarea şi ducând la respingerea lor de către mediul privat.

Reglementările cuprinse în Noul Cod civil cu privire la garanţiile personale trebuie să fie în mod necesar corelate cu cele cuprinse în normele speciale privind datoria publică.

Studiul propus în această lucrare parcurge elementele regimului juridic al garanţiilor emise de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale, precum şi al garanţiilor emise în numele statului de persoane juridice de drept privat, în cadrul sistemelor de garantare.
Sunt analizate astfel nu numai garanţiile exprese, ci şi cele implicite, rezultate din preluarea unor riscuri ale partenerului privat în cadrul unor proiecte complexe de concesiune sau de parteneriat public-privat.

Lucrarea analizează acest regim juridic şi din perspectiva limitărilor specifice determinate de aplicarea normelor europene privind ajutorul de stat, deficitul public şi datoria publică.