Cine şi l-ar fi închipuit pe fermecătorul şi elegantul istoric, filozof al istoriei şi memorialist Neagu Djuvara un polemist înfocat? E drept, sămânţa există în neam, un strămoş al său, Petre Grădişteanu, i-a dat de furcă într-un duel publicistic taman marelui Titu Maiorescu. Pe lângă aşa ereditate, Neagu Djuvara are şi dispoziţia combativă a unui polemist îndrăcit, şi cauza care trebuie apărată cu îndârjire. Totul a pornit de la Thocomerius–Negru Vodă, carte care a scandalizat, prin îndrăzneala de a supune discuţiei publice, şi nu de cabinet, o teză istorică altfel benignă, aceea că, la români, aidoma tuturor celorlalte naţiuni din Europa, Ţara Românească a fost întemeiată de un barbar, în cazul nostru un cuman. Criticii, atinşi probabil într-un nerv de o sensibilitate de-a dreptul maladivă, s-au năpustit, în reviste academice, dar şi în publicaţii de mai mare circulaţie, să-l desfiinţeze. Neagu Djuvara, tot fermecător şi elegant, le răspunde şi le dă şansa de a fi părtaşii unei polemici care poate va deveni celebra în cultura română.