Balzac si Micuta Croitoreasa chineza este o marturie originala a unui episod dramatic din perioada maoista de „reeducare” a tinerilor „intelectuali” (cel mai adesea adolescenti cu liceul neinceput), in sate izolate din regiuni montane. Romanul aduce in prim-plan doi adolescenti, fii de medici, considerati „dusmani ai poporului”, trimisi la „reeducare” pe Muntele Fenixului Ceresc, in plina Revolutie Culturala. Inarmati cu o vioara, cu un desteptator si, mai tirziu, cu traducerile interzise ale lui Balzac, Stendhal, Flaubert, Dumas, Hugo, Dostoievski, Dickens, Melville, Rolland, acestia isi executa muncile menite sa le invioreze constiinta revolutionara: cara excremente cu spinarea, lucreaza in mina si in orezarii si vizioneaza filme (nord-coreene sau albaneze) pe care le joaca apoi in fata satenilor. Usa evadarii li se intredeschide insa prin lectura la lumina lampii, departe de privirile vigilente ale primarului satului, a marilor autori occidentali pusi la index. Si prima care trece dincolo de ea este Micuta Croitoreasa, iubita unuia dintre protagonisti – si ea reeducata, dar sentimental, de Balzac.