Echitatea stricto-sensu este menţionată explicit (alături de publicitate, durata rezonabilă şi garanţiile privind instanţa de judecată) în textul articolului 6 al Convenţiei, intitulat „dreptul la un proces echitabil". Ea este aşadar una din garanţiile procesului echitabil fiind, în realitate, „cheia de boltă" ce asigură participarea efectivă a părţilor în procesul civil.
După conturarea noţiunii de echitate stricto-sensu, sunt analizate în detaliu egalitatea armelor şi contradictorialitatea, prezentarea cauzei şi dreptul la apărare, prezenţa personală a părţii în faţa instanţei, dreptul la o şedinţă de judecată şi respectarea garanţiei oralităţii, precum şi relaţiile complexe şi nuanţate dintre aceste garanţii. Probele sunt tratate într-un capitol distinct deoarece admiterea, administrarea şi aprecierea acestora poate implica oricare dintre elementele menţionate anterior.
Redarea sintetică a principiilor stabilite de Curte, urmată de rezumarea unui număr însemnat (peste 250) de hotărâri recente (până la 15 martie 2011), după modelul codurilor comentate şi adnotate, oferă un tablou clar şi cuprinzător al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la această garanţie care constituie nucleul procesului civil echitabil.