Ceea ce organizează, subteran, materia acestui roman�'fluviu este trecerea timpului (biografic, social, istoric) şi a vârstelor umane, cu corolarul ei, dezvrăjirea lumii, descoperirea realului şi nevoia recuperării unui Paradis pierdut. Digresiunile de care s�'a făcut atâta caz nu reprezintă decât forme de amânare a trecerii timpului. Atmosfera Medelenilor revine tot mai rar în cadru, pe măsură ce, din fundal, se aude vuietul tot mai ameninţător al timpului distrugător, ca o Simfonie a Destinului (cu acţiune ciclică, „în buclă“). în timp ce moş Gheorghe agonizează la câteva sute de metri distanţă, domnul Deleanu încearcă (inutil) să îi reţină atenţia Olguţei, povestindu�'i din Cei trei muşchetari…

 

 

PAUL CERNAT