Prefata de Tudor Gheorghe.
Portrete de Stefan Popa Popa'S.
"Oblemenco era vedeta Olteniei chiar si pe cand acest cuvant nu ne intrase in vocabularul curent. O mare vedeta fara pic de vedetism. Pana ca inima lui sa inceteze de a mai bate, el ne-a oprit-o, de zeci de ori, pret de-o frantura de clipa, pe-a noastra. Cand siretul ghetei lui Oblemenco atingea obrazul mingii, Oltenia intreaga intra intr-un stop cardiac de placere si de asteptare."
Adrian Cioroianu
"Nelu Oblemenco a fost unul dintre marii boieri ai fotbalului romanesc. Era destept si educat, era sensibil, dar si aprig cand era cazul, avea umor, dar si prabusiri melancolice cand pipaia prostia din jur. Ca fotbalist era un fel de baros imbracat in borangic. Fiind de meserie golgheter, inscria cu zel in portile adverse, neschimonosit de ranjete, fara ostentatie vulgara, mangaiat doar de sentimentul datoriei implinite. Calitatile lui certe i-au adus titluri de golgheter si de campion national, i-au atras celebritate, l-au rasplatit cu dragostea suporterilor. Din pacate, realizarile nu l-au impus in gasca tricolora cu sediul in capitala. N-a avut loc. Asa cum intr-o hora nadusita, zornaindu-si bistarii in nadragi, nu se poate prinde un gentleman. Conform asteptarilor, dintr-un fotbalist cu vocatie si un om vrednic nu putea sa derive decat un antrenor de soi. Echilibrat, inspirat, perseverent. Asa s-a dovedit pe banca tehnica, infratindu-si elevii cu succesul. Pana cand, de timpuriu, Dumnezeu l-a chemat la el sa-i instruiasca ingerii, fiind nevoie de un dascal priceput si cu sufletul curat."
Ion Cupen
Tudor Gheorghe despre “Oblemenco, meciul cu viaţa”: ”Autorul, Ion Jianu, face un act reparatoriu prin publicarea acestui volum,acum, când timpul scurs pare a-şi revendica dreptul său, dreptul la uitare. Numai că Ion Oblemenco nu poate fi uitat, iar lucrul acesta îl demonstrează toţi cei care se încăpăţânează să-l iubească peste timp, mulţi dintre ei cu mărturii emoţionante, cuprinse în paginile carţii lui Ion Jianu” (din prefaţa carţii).
“în 300 de pagini, Ion Jianu scrie povestea „Tunarului din Bănie”, cu toate luminile şi umbrele care au marcat viaţa şi moartea lui Ion Oblemenco. Paginile sunt tulburătoare. De la venirea eroului în curtea „campioanei unei mari iubiri”, la operaţiile de ulcer care-i puteau aduce sfârşitul fotbalistic şi la marile victorii, cum ar fi titlul cucerit ca jucător în 1974 ori eventul campionat-cupă câştigat de Universitatea în 1981 cu Oblemenco în rol de antrenor principal. Cele peste o sută de fotografii (color) sunt la fel de tulburătoare. Oblemenco alături de Deselnicu, de Mircea Lucescu, de Balaci, de familie, de suporteri, plus o imagine unică: Ion Oblemenco alături de alt antrenor român, Alexandru Moldovan, cu câteva momente înaintea meciului disputat de formaţia pe care o antrena, Hassania Agadir, meci care avea să-i aducă tragica şi fulgerătoarea dispariţie” (din recenzia semnată de Daniel Nanu în revista „Scrisul Românesc”).
