Prof. univ. dr. Marcel-Dumitru Ciucă: "În ultimii ani a luat o mare amploare publicarea memoriilor, amintirilor, însemnărilor unor personalităţi care au ilustrat diverse domenii de activitate. Un interes aparte l-au prezentat consemnările oamenilor politici, îndeosebi ale acelora care au trăit în secolul al XX-lea, având în vedere complexitatea şi, de ce nu, importanţa evenimentelor la care au luat parte. Cu tot subiectivismul lor, mai ales atunci când se preconiza publicarea chiar de către autori, acest gen de documente nu poate lipsi dintre sursele documentare ale istoricului; el prezintă interes şi pentru cititorul de istorie, care doreşte să afle cum gândeau unii dintre cei mai de seamă înaintaşi ai noştri.Este explicabilă, deci, curiozitatea cu care au fost primite şi însemnările de acest fel aparţinând capetelor încoronate.Dar, dacă memoriile regelui Carol I şi ale reginei Maria au fost publicate încă în timpul vieţii lor şi ulterior au fost reeditate, acelea ale regelui Carol al II-lea au fost folosite numai parţial, în unele lucrări de istorie, o ediţie completă neexistând încă.Ne-am propus deci să realizăm ediţia integrală a însemnărilor regelui Carol al II-lea.Urmărind concretizarea acestui proiect, am constatat că regele Carol al II-lea, influenţat de bunicul şi de mama sa, a început încă din tinereţe să ţină un jurnal al evenimentelor la care lua parte. Am găsit asemenea însemnări începând din anul 1904 şi, cu mai mici sau mai mari lipsuri, până aproape de moartea sa. Însemnările lui Carol cuprind, firesc, trei perioade: prima, de la 1904 şi până la 8 iunie 1930, a doua, de la instalarea sa pe tronul României până la abdicare (1940), şi a treia, după abdicare până în 1951. Însemnările sunt inegale ca valoare, acelea anterioare Restauraţiei de la 8 iunie 1930 fiind ale principelui moştenitor al tronului, neimplicat prea mult în problemele de conducere a statului, pe când cele de după ocuparea Tronului sunt produsul omului aflat la cârma ţării, iar acelea de după abdicarea sa, din 6 septembrie 1940, reprezintă trăirile, gândurile sale în legătură cu ceea ce se petrecea în patrie, dar şi pe plan internaţional. (...) Sunt interesante şi însemnările de după 6 septembrie 1940 şi până aproape de moartea sa, prezentând cititorului viaţa de exil, relaţiile cu diferite personalităţi, reacţia pe care i-a provocat-o vestea abdicării fiului său, regele Mihai, la 30 decembrie 1947, şi altele..." Notă asupra ediţiei a doua (15 martie 2003): La opt ani de la apariţia primei ediţii a acestui volum al însemnărilor regelui Carol al II-lea, vede lumina tiparului ediţia a II-a. În acest timp, am reuşit să publicăm toate însemnările zilnice, până în 1951, ale acestui controversat personaj al istoriei contemporane româneşti. Ediţia de faţă este o ediţie revăzută şi completată. Deoarece un text s-a păstrat fragmentar şi nu are menţionat anul, dar începe cu 1 ianuarie, în prima ediţie l-am datat greşit, ca fiind din 1921 şi am tras concluzia că persoana despre care este vorba, Păsărica, ar fi fost Maria Martini, despre care ştiam, cu certitudine, că în octombrie 1921 restituise corespondenţa primită de la principele moştenitor şi că acceptase o sumă de bani pentru a păstra "pentru totdeauna o atitudine corectă" faţă de toţi membrii Familiei Regale. Mi-am exprimat surpriza că prinţul o numea pe această femeie tot Păsărica, aşa cum o alintase şi pe Ella Filitti: "Să însemne aceasta o retrăire a primei iubiri pentru Ella Filitti, cea dintîi numită de el Păsărica, sau o lipsă de imaginaţie a principelui în a-şi alinta iubita?" Revăzând datarea textului, am ajuns la concluzia că am greşit, deoarece el este din 1916, şi deci în el este vorba tot despre Ella Filitti.În această ediţie am aşezat la locul ei şi o însemnare din ziua de 11 septembrie, pe care o fixasem în anul 1914, deoarece fila care o conţine a fost legată greşit, la un text din acel an. Însemnarea este din ziua de 11 septembrie a anului 1916, când prinţul se afla la Marele Cartier General de la Periş. Am revăzut şi lecturile unor cuvinte şi ale unor fragmente de text ilizibile, ca şi traducerile acestora din limba franceză.Am completat notele explicative cu noi informaţii, necesare înţelegerii epocii şi cunoaşterii personajelor care apar în însemnările lui Carol al II-lea. Am păstrat datele cronologice indicate de Carol, pentru zilele în care a făcut însemnări, deşi, după verificări, s-a constatat că acestea nu sunt exacte pentru anii 1904, 1914-1918. Totodată, am prevăzut ediţia cu indice de persoane. Mulţumesc Doamnei Maria Alexe pentru revederea întregului volum şi pentru observaţiile şi completările judicioase făcute.

Comentarii

Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte