Oamenii au fost dintotdeauna interesaţi să afle cât mai multe despre cei ce au condus cu mână forte destinele popooarelor. Iar fascinaţia a fost cu atât mai mare, cu cât indivizii respectivi s-au făcut remarcaţi şi prin acte de cruzime, motivată sau nu, faţă de grupuri întregi. în aceste cazuri, facinaţia resimţită pare că ar avea ceva în comun cu impresia pe care o lasă ochii unui şarpe, de la care nu-ţi mai poţi desprinde privirea. Să afli ce a fost în mintea lui Hitler, când a trecut la genocidul evreilor, sau în cea lui Stalin, care şi-a decimat poporul, ori chiar în mintea lui Vlad Ţepeş, a cărui sete de dreptate putea să fie la fel de bine o sete de cruzime, iată o provocare extraordinară, pentru cei cărora nu le e frică de adevărurile dureroase.

Istoricul Tom Ambrose face parte dintre autorii care nu se feresc de realităţile crude, privindu-le în faţă. El însă nu doreşte să prezinte cititorului date senzaţionale şi atât, sau liste de cruzimi (deşi, pentru cei interesaţi de statistica morţii, cartea este înţesată de date exacte). Miza cărţii este înţelegerea. Care e adevărata natură a despotismului, iată întrebarea pe care şi-o pune autorul, încercând să priceapă motivaţiile din spatele gesturilor marilor tirani ai istoriei. Ca într-o panoplie sângeroasă, sunt puşi astfel sub lupă Caligula şi Mugabe, Ceauşescu şi Papa Doc Duvalier, Ludovic al XIV-lea şi Pol Pot, pentru a se putea observa asemănările şi deosebirile, în fine, mecanismele care stau la baza apariţiei lor. Şi, mai ales, pentru ca să înţelegem de unde anume le-a venit puterea, cum de au fost acceptaţi, suportaţi sau chiar iubiţi de mase. Iar psihanaliza este regina acestei „disecţii", una dintre concluziile ei fiind că, dacă sunt îndeplinite condiţiile necesare, din fiecare dintre noi poate apărea un tiran, la timpul şi la momentul potrivit. înfricoşător, nu?