Chipul este catapeteasma sufletului. Dincolo de el, se junghie pe altarul inimii Cuvântul…#39;Pâine la flacara cuvintelor imnice. Taina chipului este una dintre cele mai paradoxale pe care omul le întâlneste. Chipul arata si ascunde, des…#39;valuie si în…#39;valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se întâlnesc pe chip, miscându…#39;l. De aici si fascinatia chipului. Cât de frumos, cât de adevarat, cât de apropiat este un chip linistit pe care se preling lacrimi, ranit fiind de milostiva sagetarea Duhului! Nu pentru noi ne este dat chipul, ci pentru întâlnirea cu ceilalti. Pentru noi sunt chipurile celorlalti. Ne este viata presarata cu chipuri dragi. Chipul bunicilor, chipul parintilor, chipul prietenilor de tot felul... Chipuri peste tot. O lume de chipuri. Chipuri pe pamânt, chipuri în cer. Privesc rapit vechi fotografii cu chipuri de tarani, care ma smeresc. Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrâni arate de timp, brazdate adânc, cu priviri care vad „dincolo”. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, în descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, îndârjiti si hotarâti în lucrarea lor neîntrerupta, mereu pânditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratând o constitutie interioara cristalina, o pornire încrezatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor întâlnire are loc în Biserica, în jurul Chipului lui Hristos.