Desavarsitul adevar de viata din povestirile lui Gogol se imbina perfect cu simplitatea subiectului. El nu este magulit de viata, dar nici nu o cleveteste; el este dispus sa limiteze tot ce e frumos, omenesc in ea, dar in acelasi timp nu ascunde nicidecum hidosenia ei. ªi intr-un caz, si in altul el este fidel vietii pana la urma. Ea este pentru el adevaratul portret, in care totul este intruchipat cu o asemuire neobisnuita...
Gogol este intotdeauna acelasi, credincios siesi, chiar si in cazul cand este preocupat de poeticul obiectului descris. Nepartinirea este idolul sau. O dovada in acest sens poate servi Taras Bulba, aceasta minunata epopee, zamislita de o pana indrazneata si de larga respiratie, acest crochiu de aspra coloratura din viata eroica a unui popor la o varsta frageda, aceasta mareata panorama, surprinsa in rame mult prea stramte, demna de pana lui Homer. Bulba este un erou, Bulba este un om de caracter, cu vointa de fier: descriindu-i faptele de crunta razbunare, autorul plasmuieste pagini de adevarat lirism si in acelasi timp este dramatic la cel mai inalt grad, si toate astea nu-l impiedica pe alocuri sa ne faca sa radem de eroul sau.
Taras Bulba este un fragment, un episod din marea epopee a vietii unui popor. Daca in timpul nostru epopeea homerica mai e cu putinta de realizat, atunci iata modelul ei cel mai inalt, idealul si prototipul ei.
Ce inseamna Gogol pentru literatura rusa? Care e locul lui in contextul acesteia? Ce putem astepta de la el, care e la inceput de cale, dar ce inceput! Sperantele sunt mari, pentru ca dl Gogol este in posesia unui talent neobisnuit, puternic si de inalta cota. Cel putin in vremea de fata Gogol e capetenia literaturii noastre, capetenia poetilor; el e acela care suie spre lotul lasat gol de Puskin...
Vissarion BEUNSKI, in V Belinski. Scrieri alese in trei volume, vol. I, Moscova, Editura pentru literatura artistica, 1948, p. 145.