Intr-o zi mohorata de luni, Hermann o porneste catre scoala. Si cand te gandesti ca ar fi atatea feluri in care si-ar putea petrece frumosii si pretiosii ani ai copilariei, in loc sa-si piarda vremea cu atata invatatura! Si, la urma urmelor, ce rost ar mai avea sa ramana acasa ori sa se mai duca la scoala, doua locuri unde nimeni nu pare sa se sinchiseasca si sa aiba nevoie de el, unde nimeni nu se arata destul de intelept in a-i pretui talentele cu totul si cu totul deosebite. Intr-o zi mohorata de luni, pasii il poarta pe Hermann, catranit nevoie mare fiindca nu poate indrepta mai nimic din toate cate il nemultumesc, tot mai departe de drumul catre scoala... Lumea copiilor ar putea fi posibilul model - primul model, mai exact, ne asigura scriitorul - pentru umanitatea viitoare ca si pentru cea prezenta, prin energiile spirituale pe care i le-ar putea pune la dispozitie: generozitatea totala, setea de puritate.