Traducerea a fost realizată de Prof. dr. Iorgu Ivan, după textul grec publicat în Patrologia Graeca, vol. 31.
..... în obştea mânăstirească toate sunt aşezate cu desăvârşită înţelepciune, astfel încât sporirea duhovnicească este înlesnită şi atent călăuzită, iar piedicile şi pericolele spirituale sunt mai uşor recunoscute şi biruite. Pravila de rugăciune şi paza neîncetată a gândurilor, înfrânarea simţurilor, ascultarea de un povăţuitor virtuos şi neîngăduitor faţă de patimi, munca după putere, străduinţa după dobândirea blândeţii şi a bunătăţii, toate îl ajută pe ascet să cunoască adevărul că, de fapt, "sporirea sufletului este sporirea în smerenie" (Cuvânt ascetic, I, 10). în acelaşi timp, acest fel de vieţuire îl păzeşte pe monah de vătămările aduse de orice fel de extreme(cf. Cuvânt ascetic, II, 3). Rostul vieţii ascetice este acela de a dobândi prin nepătimire "asemănarea vieţii dumnezeieşti, rămânând pentru totdeauna în fericirea veşnică" (Cuvânt ascetic, II, 1)...
Din Cuvântul înainte al
Preafericitului Părinte
Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
