Cella Serghi este Margaret Mitchell a noastră. Aceeaşi forţă epică, aceeaşi curgere a personajului, acelaşi tip de feminitate care luptă şi trebuie să învingă. Cine nu îşi aminteşte ultima pagină din Pe aripile vântului, câtor cititoare nu le-a slujit drept suport, drept lecţie de viaţă? Un feminism cald care e mai mult un fel de solidaritate feminină...
Naturaleţea, spontaneitatea scriiturii, conturarea personajului principal, atât de sincer şi de cuceritor, capacitatea de-a face cititorul să viseze şi, nu în ultimă instanţă, succesul de public pentru o carte de dragoste, toate acestea înseamnă că avem de a face cu o carte de referinţă.