Voinţa societară, în jurul căreia pivotează întreaga activitate a unei societăţi, nu este altceva decât consecinţa confruntărilor de poziţii şi interese dintre acţionari, context în care satisfacerea anumitor interese personale conduce, nu de puţine ori, la atingerea intereselor celorlalţi acţionari. În ultima perioadă, atât la nivel legislativ, cât şi doctrinar, se manifestă preocupări în identificarea măsurilor necesare protejării intereselor atât ale acţionarilor, cât şi ale societăţii, în conturarea unui climat economic satisfăcător şi în concordanţă cu participarea fiecăruia la formarea capitalului social. Autorul, plecând de la reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi de la opiniile exprimate în literatura de specialitate, precum şi valorificând o bogată practică judiciară, prezintă cele mai importante aspecte referitoare la adunarea generală a acţionarilor, organul de formare a voinţei societăţii, prin intermediul căruia se asigură participarea tuturor acţionarilor la viaţa acesteia.
Astfel, sunt analizate succint:
– categoriile de adunări generale ale acţionarilor şi atribuţiile acestora – convocarea şi desfăşurarea adunării generale a acţionarilor, precum şi hotărârile luate în cadrul acestora – exercitarea dreptului de vot – abuzul de majoritate şi abuzul de minoritate – anularea şi suspendarea hotărârilor adunării generale a acţionarilor – reguli privitoare la adunările speciale