|
|
|
Tratatele reunite în acest volum ilustrează concepţia Sfântului Ioan Damaschin despre Sfânta Treime. Unitatea conceptuală a acestor tratate este evidentă, fiindcă, pentru Sfântul Ioan din Damasc, dogma Sfintei Treimi nu poate fi despărţită de slavoslovia sau doxologia ei. Cântarea serafimică a Trisaghionului mărturiseşte umbrit taina Treimii Ipostasurilor printr-o revelaţie numerică: „Sfânt, sfânt, sfânt…” şi totodată mărturiseşte unimea firii dumnezeieşti: „…Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui”. Dar ceea ce Serafimii exprimă umbrit este revelat prin persoana Fiului întrupat: Hristos Întrupat este Revelatorul Treimii, prin El se face cunoscută oamenilor Treimea cea de o fiinţă.
„Aşadar, cu privire la dumnezeire, mărturisim o singură fiinţă, o singură fire şi o singură formă. Dar nedespărţite sunt cele trei, cele trei ipostasuri, cele trei persoane cunoscute prin caracteristicile corespunzătoare, adică proprietăţile idiomatice. Or, caracter al ipostasului părintesc Se numeşte Fiul, nu fiindcă acesta ar constitui identitatea Tatălui (căci cine ar presupune un asemenea lucru, minte având şi cuget întreg?), ci fiindcă Tatăl Se recunoaşte şi este în mod fiinţial caracterizat ca Tată prin faptul că are un Fiu. Şi fiindcă pururea Fiul, având toate ale Tatălui în Sine Însuşi, rămânând Fiu, Îl indică pe Acela din Care este ca o icoană a Lui, neschimbătoare prin fire. De aceea şi spune „Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” Minte fiind, Cel ce este Dumnezeu fără de început este prin fire izvor al Cuvântului de aceeaşi fire. Tată fiind, este născător al Fiului de aceeaşi fire. Pentru aceasta şi este Cuvântul lui Dumnezeu Fiul Însuşi al Tatălui.”
Sf. Ioan Damaschin
Comentarii
Deocamdata nu exista nici un comentariu la aceasta carte
|
