Indiferent de nucleul tematic în jurul căruia se alcătuieşte o carte născocită de Zoltán Rostás şi de discipolii săi, rezultatul e de fiecare dată uimitor. Miracolul cotidian şi miracolul istoric sunt prezente aici, făcându-te să uiţi ce şcoală, ce tehnică şi ce artă presupune interviul non-directiv de istorie orală, în care sociologul, sau viitorul sociolog, pare să nu facă decât să exclame din când în când „Ah, da? Aşa? Nu mai spuneţi!“, determinându-l pe interlocutor să se dezvăluie, să se povestească. Uiţi, purtat de vraja acestor adevărate romane picareşti, şi ce efort de construcţie presupune performanţa de a reuni aproape douăzeci de istorii de viaţă, fără să dai niciodată impresia de monotonie sau de redundanţă. în fine, însăşi alegerea temei de „istorie la firul ierbii“, cum spune profesorul Rostás în titlul uneia dintre cărţile sale, pare menită să te păcălească să pătrunzi, citind într-un domeniu al specializării aride, în care trei sferturi din semnificaţii îţi vor scăpa, fără măcar să-ţi dai seama. De ce „căpşunarii“, de ce „căminiştii“, de ce „activiştii mărunţi“? te întrebi. De ce femeile? Brusc îţi dai seama că sfertul cu care rămâi a meritat efortul: dincolo de competenţa unui adevărat întemeietor de şcoală, fiecare asemenea carte transmite o senzaţie de viaţă irepresibilă, îndărătnică, biruitoare mereu în umilitatea ei măruntă. De astă dată avem în plus un neverosimil de firesc şi de cald omagiu adus „celeilalte jumătăţi a istoriei“.
Doina Jela

„Bănuiesc că este vorba de un reflex cultural foarte răspândit şi adânc înrădăcinat, conform căruia o femeie trebuie să fie cel puţin Jeanne d'Arc, Marie Curie, Ecaterina Teodoroiu sau «măcar» participantă la rezistenţă, încarcerată din motive politice, sau în orice caz cu performanţe mai însemnate decât media bărbaţilor. Iar dacă femeia nu are altă performanţă decât terminarea ridicării unei case în lipsa bărbatului aflat pe front, nu merită atenţie deosebită. Dacă pentru supravieţuirea familiei are curajul să se apuce de contrabandă în vremuri de restrişte, devine suspectă, în loc să i se recunoască meritul de a-şi fi salvat copiii de foame.
Ceea ce, în opinia mea, a justificat întocmirea acestui volum este tocmai această tărie a femeilor - mai ales a celor din zbuciumata zonă est-europeană - care asigură continuitatea societăţii, a comunităţii, a familiei. Femeile rezistă în chip miraculos în lungi perioade în care bărbaţii sunt mobilizaţi sau se află chiar pe front, în lagăre de prizonieri ori încarceraţi din motive politice, sau pur şi simplu mutaţi cu serviciul în alt colţ de ţară, pe şantierele glorioase ale socialismului. Istoria consemnează eroismul sau martiriul bărbaţilor, dar uită adesea de rezistenţa tăcută a femeilor.“
Zoltán Rostás

Zoltán Rostás este profesor de sociologie şi de comunicare la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Este cercetător la GAC• Centrul de Cercetări Regionale şi Antropologice din Miercurea Ciuc.

Theodora-Eliza Văcărescu este asistentă universitară la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti.

Comentarii